Am tic-uri.
Nu foarte mari, nu foarte penibile, dar destul de usor de sesizat.
Unul din acestea este faptul ca, la unele articole pe care le scriu, inainte de a intra in "paine" adaug si un "Hmmmm..." la inceput.
Deci... daca va era sau nu dor de tic-ul meu, voi face asa cum simt.
Hmmmm...
Cateodata oamenii sunt in impas. Nehotarati.
Nu-i asa ca ti s-a intamplat, draga cititoare sau cititor (mai rar) ca atunci cand primesti o veste, oricat de buna sau de rea ar fi si ti se cere sa iei o hotarare, incepi sa te impacientezi si sa stai sa pui in balans: Da sau Nu. De asemenea este posibil ca imediat cum ai primit vestea sa dai un raspuns, oricare, fara sa te mai gandesti. Desigur, urmeaza apoi asa zis-ul moment de regret, de amagire, de teama daca a fost alegerea buna.
Deci, ce sa fac/i ca sa stiu ca am ales ce trebuie?
Empiric sau rational?
Babeste, filosofia empirica se refera la faptul ca trebuie sa gandesti in primul rand cu inima si simturile, pe cand cea rationala este exact opusul, pentru ca aceasta obliga la folosirea creierului pe post de a gandi.
Desigur, nu poti sti niciodata cum sa gandesti, deoarece daca iti folosesti numai si numai capul poti lua unele decizii gresite in ceea ce priveste viata ta intima, in relatia de iubire sau pur si simplu cu pasiunile tale (care tin in mare parte de hobby-uri si nu numai).
Deci, daca gandesti numai rational... ei, bine... pierzi pe partea sentimentala.
Daca gandesti numai cu inima, atunci ai tendinta de a te pierde acolo unde ai capul in majoritatea timpului, adica "in nori". Cale grea de a iesi de acolo. Inima spune DA, dar capul spune NU... de cate ori nu am auzit asta? sau invers...
Solutia?
In urma cu un secol si ceva vine un tip pe nume Kant care spune ca trebuie sa pastram un echilibru intre ele. Deci, ca sa dau un exemplu pe care cu siguranta cititoarele il vor gusta in special, daca iubesti pe cineva, dar ceva "rational" te retine, in cazul acesta foloseste-ti inima pentru a fi cu acea persoana; apoi foloseste-ti capul pentru a nu te pierde complet.
Lasati un comment si spuneti-mi daca ati trecut prin asta si cum a fost... si, da... tu cum gandesti? Chiar poti sa mentii un echilibru?